Dincolo de drama generată de conflictul din Ucraina există povești pline de speranță și oameni care ne inspiră. Una dintre poveștile împărtășite de Star of Hope este a unei refugiate de 51 de ani, Irina, sau doamna cu ochi frumoși, cum este alintată de personalul de la centrul Moara.
Irina urmărise știrile din seara de 23 februarie, dar nu crezut o clipă că scenariul unui război poate deveni realitate. Dar pe 24, la 6 dimineața, deja au început să primeasă vești de la familie că începuse războiul. Apoi a fost sunată de directoarea școlii, unde ea era director adjunct, și i-a spus că orele se suspendă pe termen nelimitat. În timp ce vorbeau la telefon, Irina a început să audă bubuituri foarte puternice în depărtare. Veneau de la 70 de km de ei. Și-a privit fetița de 8 ani și a văzut ceea ce niciun părint nu dorește să zărească în ochii copilului său – groază.
În cea de-a patra zi, a fost sunată de Poliție și i s-a spus să-i transmită soțului că trebuie sa plece la război. Soțul ei, Haralambie, profesor de muzică, nu și-a imaginat niciodată cum ar putea el să omoare un alt om, așa că a decis că va sta la bunica lui, până când lucrurile se vor calma. Dar conflictul nu se sfârșea, iar viața lor era permanent în pericol. Soțul său a decis să plece spre România, alături de fata lor cea mică, ei având trei copii și fiind pe lista celor eligibili să părăsească țara. Irina a decis să rămână, deoarece prin sat treceau foarte mulți refugiați care aveau nevoie de ajutor, veniți din zonele în care conflictul lovise fără milă, oameni ieșiți din ghearele războiului doar un rând de haine pe ei și cu copiii de mână. Irina i-a ajutat.
Războiul a pus-o în ipostaza în care trebuia să aleagă între toți cei dragi: părinți, copii, soț. Băieții lor erau în Moldova, părinții în Ucraina, soțul și fetița în România. Încet, încet, toată familia ei, printre care și bunicii și sora, a lăsat tot ce au agonisit o viață întreagă și s-au refugiat și ei prin diferite țări europene.
După ce a făcut tot ce i-a stat în putință să-i țină în siguranță pe cei dragi a plecat și ea spre România. Dar aici nu și-a mai găsit locul și sensul: plângea încontinuu, nu dorea să iasă din cameră. Și atunci când simțea că moare de dorul casei, mergea înapoi, dormea acasă o noapte, după care se întorcea la centrul de refugiați.
Apoi a decis că ea poate fi utilă și în România și a început să meargă prin centrele de refugiați, întrebându-i dacă au nevoie de ajutor. Așa a ajuns în familia Star of Hope. Irina spune că în sufletul ei a început să crească o sămânță de speranță. Cu bunătate și blândețe, cei de la Star of Hope i-au dăruit mai multe decât credea că va primi vreodată, în cele mai negre momente ale vieții sale. Pentru ea înseamnă mult că aici a primit și căldură sufletească, atenție, siguranță, un loc de muncă, haine dar și alimente pentru cei dragi.
Odată copiii cazați la centru, Irina afirmă că s-a recuperat și ea. A beneficiat de terapie psihologică, de suport, de sprijin, de resurse, absolut tot ceea ce avea nevoie și, în primul rând, de speranța pierdută.
Abia după ce i-a văzut pe toți cei dragi în siguranță și-a permis să să
plângă, să înfrunte șocul și trauma. Irina este astăzi un suport real ca profesoară de limba urcaineană, un ajutor pentru copiii refugiați din centrele Star of Hope.
Asociația Star of Hope și-a dedicat activitatea, în ultimii 25 de ani, îmbunătățirii calității vieții copiilor aflați în dificultate, dar și-a deschis porțile și către copii ucraineni și familiile acestora, odată cu începerea conflictului. Au realizat activități de prim ajutor în vama Siret, dar și la centrele lor, mai ales la Moara, din județul Suceava.
„Împreună pentru un viitor comun” este numele ales de Asociația Star of Hope Suceava pentru proiectul prin care toată experiența lor a fost pusă, din februarie 2022, și în sprijinul refugiaților ucraineni.
Organizația este unul dintre cei 31 de parteneri strânși sub umbrela CARE FOR UKRAINE, o amplă acțiune umanitară finanțată de confederația globală CARE și implementată la nivel național de Fundația SERA România, CARE France și FONPC, acțiune care a ajuns, de la declanșarea crizei umanitare în Ucraina și până acum, la peste 150.000 de persoane sprijinite: ucraineni din România, Republica Moldova și transfrontalier, în Ucraina, în zone afectate de conflict.
