ANAIS asigură un spațiu de încredere unde femeile ucrainene sunt informate despre drepturile lor și despre prevenirea abuzurilor
Riscurile la care sunt supuse femeile care vin din Ucraina țin în special de abuz și exploatare, nu doar din partea partenerului ci și din partea potențialilor angajatori, a oamenilor care se oferă să le ajute și își condiționează sprijinul de fotografii și filmări cu ele sau copiii lor pe baza cărora strâng bani pentru folosul propriu, a unora dintre proprietarii care le închiriază locuințe și le cer garanții abuzive sau nu le oferă banii pentru hrană.
De la începutul primăverii, Asociația Anais a gestionat mai multe cazuri de violență împotriva femeilor și de asemenea le-a referit altor instituții și organizații competente pentru că, din păcate, războiul din Ucraina a avut ca rezultat și o creștere a cazurilor de violență împotriva femeilor care traversează granițele însoțite doar de copii și sunt vulnerabile în fața pericolelor. Însă și cele care sunt însoțite de parteneri se pot confrunta, de asemenea, cu situații de violență în familie.
Pentru prevenirea violenței este important ca victimele să își cunoască cu adevărat drepturile și să fie informate cu privire la mecanismele existente pentru ajutor judiciar, social, psihologic, adaptate fiecărui caz în parte.
Mihaela Mangu-Darvariu, director executiv Asociația Anais, spune că principalul lor obiectiv pentru sprijinirea persoanelor afectate de război a fost acela de a construi un spațiu sigur, bazat pe relații de încredere. „Când am început munca aceasta în aprilie, multe femei erau reticente”, explică Mihaela. „Spuneau că vin foarte multe persoane care le cer să-și spună povestea, le fac fotografii, întreabă ce nevoi au, apoi dispar. Am obosit să povestim, ne explicau.”
De aceea, echipa Anais ține foarte mult la intimitatea și imaginea persoanelor pe care le sprijină. „Noi le reamintim locul nostru. Explicăm că principala noastră arie de activitate este violența de gen și violența sexuală. Le spunem că vrem să fim lângă ele și asta facem, chiar și când ne spun uneori că violența nu există pentru femeile din Ucraina. Aducem ocazional și polițiști, să vadă uniforma și să se obișnuiască cu ea, să știe că 112 este numărul la care pot apela. Suntem acolo și treptat, încrederea se construiește și vin spre noi când observă un caz sau li se întâmplă chiar lor.”
De-a lungul ultimelor luni, Anais au identificat mai multe cazuri de violență, două dintre ele cu ordin de protecție împotriva agresorilor, un altul cu o suspiciune de trafic pentru cerșetorie, violență împotriva copiilor. A fost chiar și cazul unei mame cu trei copii care a ales să fugă de agresor înapoi în Ucraina.
Din păcate, unele femei s-au confruntat și cu hărțuire din partea vecinilor, manifestată prin violență verbală, umilire sau chiar lovituri. De aceea, profesioniștii care asistă persoanele refugiate trebuie să le înțeleagă temerile și precauția când vine vorba de găsirea unei locuințe. Pot fi persoane care au experimentat deja abuzul sau au auzit poveștile altora.
În plus, explică Mihaela Mangu, „noi am mai lucrat cu persoane refugiate din Siria, Irak sau Afganistan. Erau victime ale violenței în familie, fugiseră de parteneri și erau la un timp distanță de conflict. Pentru ele acasă nu mai exista. Dar marea diferență era că aceste femei nu voiau să se mai întoarcă acolo. Pentru femeile din Ucraina speranța întoarcerii acasă este extrem de puternică și, atunci, cazurile lor și reacția în fața violenței diferă”.
De asemenea, adolescentele din Ucraina pot fi vulnerabile la hărțuire stradală sau trafic de persoane, astfel încât e deosebit de important ca ele și mamele lor să fie informate cu privire la drepturile pe care le au, instituțiile pe care le pot sesiza. „Din păcate încă nu avem o acțiune integrată”, spune Mihaela Mangu. „Sprijinul refugiatelor cade greu pe umerii ONG-urilor, iar beneficiarele deseori nu mai știu cine ce face și ce expertiză are și cui să se adreseze cu o problemă specifică. Află de la noi de alte organizații și alte servicii specializare către care le referim. Încă nu există coordonare și claritate, chiar dacă credem că răspunsul României s-a stabilizat.”
„Am încercat încă de la început să fim prezente săptămânal în centrele din București-Ilfov. E important să fim constante prin simpla noastră prezență”, spune Mihaela. „Organizăm și sesiuni de informare despre drepturile femeilor, sesiuni de art-terapie, activități cu copiii, consiliere juridică. Dar cel mai adesea suntem acolo să ascultăm, să întrebăm ce au nevoie, să construim o relație astfel încât ele să știe că ne pot spune orice și să aibă informațiile și încrederea necesare ca să raporteze situațiile de violență, exploatare sau hărțuire la care au fost expuse sau la care sunt martore.”
Asociația Anais este una dintre organizațiile parte din proiectul CARE for Ukraine, finanțat de CARE prin Fundația SERA România, CARE Franța și FONPC.
